Românie mamă,cînd ne înfiezi?

Luați din sînul mamei,
Moldovei de atunci,
Basarabenii nu sunt,
Al României prunci?
Un drum mai lung decît cel al sarcinii este drumul adopției. Pentru că, orice s-ar spune, îți trebuie parcă mai mult curaj să infiezi un copil decat să porți o sarcină, fie ea și foarte grea. Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.Consider că cei care ați început să citiți acest articol vă puneți cu nedumirire întrebare ce legătură poate exista între adopție și un articol scris pe tema Basarabiei.Sunt femeie și cred că nici un muritor de rînd sau de speță aleasă  nu poate contesta legătura puternică și neperitoare ce poate exista între mamă și copilul ei,de aici și pe bună drepate cercetătorii au ajuns la concluzia că instinctul matern este unul care  se dezvoltă pe parcursul vieții și acest atașament al mamei față de copil,îi ajută pe aceștia doi să treacă peste toate  vicistitudinile pe care viața le pune în cale,și orice s-ar întîmpla acestă legătură  rămîne o veșnică enigmă,noi fiind în imposibilitatea de a înțelege cum o mamă își poate ierta,iubi,aștepta copilul necondiționat.Și să ne întoarcem din nou la Basarabia noastră,la aceea filă neagră din istorie care consider că mulți dintre noi români nu am dori să o avem.Începînd de atunci și pînă astăzi există discuții și contradicții pe această temă ca Basarabia fică și Romînia mamă să fie iarăși un tot întreg și toate soluțiile care se găsesc de rezolvare a problemei rămîn de multe ori scrise în documente care sunt sortate și puse la păstrare în dulapurile marilor demnitari fără ca cineva să-și asume responsabilitatea da a stăvili dorul celor două.Astăzi voi încerca eu să găsesc o cale de compromis,o rezolvare pe cale legală care să mulțumească pe ambele maluri ale Prutului,și anume România mamă,să ne adopteze, să își ia acasă ceea ce îi aparține de drept fica ei rătăcită,înstrăinată,pierdută și furată pe nedrept de către contropitori. O să utilizez o alegorie dar poate să fie și o realitate și sperăm că una destul de apropiată.Voi utiliza priincipiile de bază care trebuie respectate în România atunci cînd are loc o procedură de adopție,de ce anume la ei deoarece numai România are acest drept de a chema pe copii ei acasă,la sînul mamei deoarece nicăieri în lume nu e mai bine ca aici.Unul dintre principii este interesul superior al copilului,personal consider că de multe ori metaforic vorbind România s-a interesat de dezvoltarea țării noastre,a consimțit împreună cu noi românii de aici efectele guvernării comuniste,a minciunii,și terorii care am avut de suferit-o,și ea ne-a oferit acel braț de ajutor de care am avut nevoie.Alt principiu este cel al continuității în educarea copilului,ținînduse seama de originea sa etnică,culturală și lingvistică,aici cred că nici nu avem despre ce să vorbim,deoarece avem o istorie comună,un trecut la fel de pribeag și schimbător,iar operele scrise de marii noștri poeți naționali Eminescu ,Creangă, Alecsandrii,Vieru au fost  scrise pentru noi Basarabenii,pentru ei Românii,sau pentru noi poporul întregit Român pentru care adesea s-au jertfit,și unii au plecat în nemurire fără a gusta din bucuria de a ne vedea împreună.Limba noastră în care plînge un popor de cine a fost și continuă să fie persecutată prin cărțile de istorie,constituția țării atribuindui-se un alt nume de cît cel ce i se cuvine de limbă moldovenească, ca o eretică care și a trădat țara,cred că a sosit momentul să îi oferim locul care-i se cuvine să nu o mai lăsăm să hoinăresscă,pntru că un popor fără o limbă vie este un popor fără identitate,fără trecut și mai rău fără viitor,dar în brațele mamei Românii și acest lucru se v-a rezolva deoarece ea mereu ne-a chemat acasă prin oferirea posibilității de a ne redobîndi cetățenia noastră,și noi dacă îi cunoșteam graiul am răspuns chemării.Multe și cu nemiluita argumente am găsi să o convingem pe mama noastră că noi merităm atenție,și că suntem copii cuminți poate în final v-a veni și chemarea ei,care spre mirarea noastră nu a lipsit niciodată de atunci.Și făcînd o legătură cu sfînta Scriptură cu momentul cînd Domnul Isus chema ultima dată  la pocăință Ierusalim orașul lui iubit, prin cuvintele de la Matei 23:37 ,,Ierusalime,Ierusalime,care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine.De cîte ori am vrut să strîng pe copii tăi cum își strînge găina puii sub aripi,și n-ați vrut.”Să nu se întîmple și cu noi aidoma sorții Ierusalimului,care peste 70 de ani a fost dărîmat,nescultînd chemările mamei să rămînem în afara protecție și grijei ei pe care ne-a arătat-o de multe ori.Frații ,surori vă îndemn la acțiune hai să facem și noi ceva pentru a găsi mai repede drumul spre casă.Basarabia este o parte din noi înșine,ca români oriunde ne-am afla.Românie -Mamă cînd ne înfiezi?Eu sunt gata să merg acasă,voi sunteți gata dragi basarabeni?

Pe drumul vieții

Nu pot face multe lucruri,dar îți pot da din pîinea mea și uneori îți pot simți durerea-pe drumul vieții.

Nu pot face multe lucruri,dar pot sta o oră cu tine,să-ți spun o glumă,iar uneori chiar niște versuri -pe drumul vieții.

Nu pot face multe lucruri,dar îți pot da din florile mele,cărțile mele,iar uneori te pot ajuta să-ți duci povara-pe drumul vieții.

Nu pot face multe lucruri,dar îți pot împărtăși din cîntecele și bucuria mea,iar uneori putem rîde împreună-pe drumul vieții.

Nu pot face multe lucruri,dar îți pot vorbi despre speranțele și temerile mele,iar uneori putem plînge împreună-pe drumul vieții.

Nu pot face multe lucruri,dar îți pot face cunoștință cu prietenii mei,te pot lăsa în viața mea,iar uneori ne putem ruga împreună-pe drumul vieții.

EU SUNT

Sunt doar una singură,dar sunt una totuși;

Nu pot face totul,dar ceva pot să fac.

Și nu o să refuz să fac ceea ce pot face,

Fiindcă nu pot face totul.

Ceea ce pot face,se cuvine să fac.

Iar ce se cuvine să fac,o voi face cu ajutorul lui Dumnezeu!!